Etica profesională a auditorului independent

Către ce se îndreaptă profesia de auditor?

În acest ultim mileniu în care marile scandaluri corporatiste, începând cu Enron, par să devină virale și să infecteze și mileniul III, se pune problema evaluării cu o mai mare acuratețe a eticii și standardelor profesionale în audit. Se prea poate ca declarata stare de pro-activitate să se definească doar prin emiterea de reglementări, greu de implementat și lipsite de prevederi care să întărească responsabilitatea, fără să aducă nimic nou în prevenirea fraudelor. Rămâne deci să întărim etica și standardele profesionale, care nu doar întămplător în ultimii ani au devenit mai permisive, în încercarea de a se face mai ușor de acceptat de către cei cărora li se adresează.

Toate aceste etape, arată că doar identificarea unor principii și enumerarea lor nu este suficient în lupta de câștigare a încrederii în profesia de auditor independent. Punerea în practică a acestor principii precum:

  • Integritate
  • Obiectivitate
  • Competență profesională
  • Confidențialitate
  • Comportament profesional
  • Conștiinciozitate operațională

poate să devină adevăratul punct de pornire în definirea identității fiecărui profesionist ori a fiecărei organizații. Este foarte adevărat că organizațiile, inclusiv cele profesionale, au dreptul să ia decizii privind valorile morale pe care să le urmeze. În mod direct apare o nouă întrebare.

Suntem cu toții ghidați de aceleași valori morale? Sunt acestea mimate sau cu conștiinciozitate urmate?

Un studiu efectuat de CareersinAudit.com, în perioada iulie-septembrie 2015, pe un eșantion de 1700 de profesioniști, ne arată că este foarte ușor să declari dar mult mai greu să urmezi anumite valori morale. Astfel fiecare profesionist, fiecare organizație ponderează aceste valori cu indicii de evaluare a propriilor interese. Rezultatele studiului dau de gândit.

  1. Etica – este auditul o profesie onestă?

43% din profesioniști au fost conștienți de decizii mai puțin etice ale managementului în favoarea unor rezultate comerciale favorabile.

20% din profesioniști cred că între 10-20% dintre colegi au ajutat clienții să raporteze în mod deliberat eronat.

10% din profesioniști cred că 25% dintre colegi au un comportament în afara valorilor etice.

5% din profesioniști cred că 50% dintre colegi acționează fără integritate in raport cu clienții.

49% din profesioniști au declarat că au la cunoștință situații în care colegi au fost presați să ignore decizii care au condus la raportări eronate.

43% din profesioniști cunosc situații în care managementul a luat decizii în favoare unui rezultat comercial chiar dacă aceste decizii nu respectau valorile etice declarate.

  1. Cultura organizațională – este propice semnalării alarmelor?

67% din profesioniști sunt mult prea conștienți că practicile comerciale nu urmăresc valorile etice, nu se simt confortabil în a trage semnale de alarmă dar mai ales că nu vor fi protejați de eventuale repercusiuni.

57% din profesioniști au sentimentul că vor deveni ținte ale victimizării sau chiar concediate în cazul în care ar raporta anumite practici.

  1. Reglementatorul profesiei – este pregătit să-și asume responsabilitatea unor pedepse?

55% din profesioniști cred că organismele de reglementare a profesiei nu iau măsuri serioase de impunere a standardelor etice.

85% din profesioniști vor lua în considerație mult mai serios pedepsele impuse de organismele de reglementare.

55% din profesioniști își doresc ca cei care încalcă prevederile etice să fie permanent excluși de la posibilitatea de a profesa.

17% din profesioniști cred că concedierea este o măsură echitabilă pentru încălcarea standardelor profesionale.

13% din profesioniști cred că pedepsele cu închisoarea sunt necesare.

53% din profesioniști sunt de părere că standardele etice și profesionale vor fi întărite dacă se va adopta o atitudine mai dură iar reglementarea profesiei s-ar baza mai mult pe reguli decât pe principii.

  1. Relațiile personale private în cultura organizațională

60% din profesioniști au credința că relațiile personale private ar trebui interzise în raporturile de muncă.

75% din profesioniști cunosc situații în care relațiile de muncă se îmbină cu raporturile de muncă.

13% din profesioniști declară că organizațiile în care activează au o politică în ce privește relațiile personale.

46% din profesioniști consideră ca fiind neadecvată o relație șef-subaltern.

54% din profesioniști consideră că nu vor trece sub tăcere un astfel de incident.

66% din profesioniști nu consideră ca adecvată o relație personală între un membru al managementului și un client.

Concluzia studiului dar și a mea personală este că, din păcate, atât angajații cât și angajatorii, adoptă o atitudine reală în funcție de propriile interese și mimează, cu mai mult sau mai puțin succes, adeziunea față de standarde etice și profesionale.

Ultima criză economică a subliniat importanța unui loc de muncă stabil și sustenabil. Dar a mai scos în evidență și certitudinea că dacă ar fi fost respectate cu strictețe standardele etice și profesionale nu am mai fi avut criza.

Puteți găsi acest studiu în întregime aici.